In mitologia greaca poarta numele de Hestia, care înseamnă vatră, cămin sau altar. Ea este fiica lui Cronos și Rhea. În arta clasică greacă, ea este uneori descrisa ca o femeie, pur și simplu modesta cu un voal - pe cap. Ea este, uneori, reprezentata cu un sceptru in mână sau langa un foc.
Hestia a obținut de la Zeus dreptul de a-și păstra virginitatea pentru totdeauna.I se închina un cult în toate casele oamenilor și în templele tuturor zeilor.
In casele oamenilor, Hestia este prima zeitate careia i se ofera ofrande.
Odată cu înființarea unei noi colonii, grecii aduceau o flacără din orașul mamă în noua localitate. Focul ardea in vatra publica situata intr-un templu. Stingerea accidentală sau neglijenta vetrei de foc reprezenta un eșec pentru familii cat si pentru intreaga comunitate.
Hestia este corespondenta Vestei în mitologia romană. Vesta, a avut funcții similare cu Hestia din Grecia.
Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală; Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană; George Lăzărescu, Dicționar de mitologie; N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice; Religia Grecilor de Walter Burkert;
" In mitologia greco-romana Hestia-Vesta era adorata ca Zeita protectoare a vetrei si a focului, iar la romani ea a fost considerata si protectoare a statului. Zeita era socotita a fi fiica lui Saturn si a Rhei, iar puritatea ei era personificata printr-un foc vesnic, supravegheat de preotesele ei, de vestale, in templul de la Roma, de pe Palatin. Diodor din Sicilia ne spune ca Zalmoxis sustinea " ca a intrat in legatura cu zeita Hestia" (Bibl,ist,I,94,2), ceea ce ne ingaduie sa presupunem ca si la geto-daci era cinstita o divinitate asemanatoare cu Hestia-Vesta. De la Herodot (IV,59) aflam ca scitii se inchina inainte de orice la Hestia, si ca in limba scitica Hestia se spune Tabiti.
Descoperirile arheologice vin sa ne arate ca la geto-daci a existat cu siguranta un cult al vetrei. In cele mai multe dintre gropile de cult
s-au descoperit vetre de foc.
"... aceste dovezi arheologice ne indreptatesc sa conturam prezenta
in panteonul geto-dac aunei zeitati feminine asemanatoare cu atributiile zeitei Hestia-Vesta de la greci, respectiv romani si Tabiti de la sciti, dar nu cunoastem numele sub care ea era adorata de catre stramosii nostri."
"In legatura cu zeitatile din panteonul geto-dac se cuvine discutat un aspect deosebit de important, si anume, atat grecii cat si romanii cand cucereau un teritoriu pastrau vechile culte autohtone sub interpretatio Greco si respectiv interpretatio Romane."
"Spiritualitatea Geto-Dacilor" de Ion Horatiu Crisan.
In cinstea zeitatii, tracii isi construiau casele dreptunghiulare, cu pereţii din piatră sau de lemn, podeaua din pământ bătătorit şi acoperişul “în două ape”.
Aceste tipuri de locuinţe, care se vor răspândi apoi în toata lumea, erau, se pare, rezultatul unui cult închinat acestei Zeiţe, pereţii având la început rolul de a proteja spaţiul sacru în mijlocul căruia se întreţinea focul aprins în vatră.
Nu departe de Tartaria, în zona Crişurilor, au fost scoase la lumină şi urmele primelor locuinţe de suprafaţă datând din mileniul V B.C., deci cu o vechime de 7000 de ani!
"Zalmoxis, cat a fost pe pamant, a avut o viata tipic lumeasca. In copilarie ii place sa studieze si arata un interes deosebit pentru descantece si folosirea planelor de leac. "
"Zalmoxis apare din Gebeleisis,ursitoarea, femeia cu poala alba, si se stie ca femeile care au poala alba e o minune sa mai ramana insarcinate. Si toata lucrarea pe care a facut-o Zalmoxis a fost o lucrare de lauda a mamei sale, Gebeleisis,si, in acelasi timp, de angajare a fiintei pentru sfintenie."
Legenda nasterii lui Zalmoxis din: "Sufletul Neamului Romanesc Vol I : Legenda Nemuritorilor din Valea Dunari; Zalmoxis; Primus Getarum et Europae Legislator.
Ursitoarea este o ființă imaginară din mitologia românească, despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului de la naștere. Prin tradiție, ursitoarele sunt trei femei considerate a fi înlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite câteodată, dar nu văzute.În a treia noapte de viață a copilului nou-născut, nașa invită ursitoarele și face o masă cu prăjituri, bomboane, vin, apă, flori și tot ceea ce crede că le-ar putea plăcea acestora. Ele apar noaptea, la poarta casei în care dorm mama și cu fiul, și prezic destinul copilului. În următoarea dimineață, nașa întreabă mama despre visul său și îi zice dacă au venit ursitoarele, și ceea ce au prezis. În zilele noastre, aceasta se întâmplă într-un spital, pentru că pruncii nu mai sunt născuți acasă. De aceea, nașa pune ofrandele la fereastra spitalului.După unele credințe, Ursitoarele se numesc:
Ursitoarea - cea mai mare dintre ele, este cea care ține fusul și furca,
Soarta - este cea care-i prezice destinul pruncului, și
Moartea, este cea care-i curmă firul vieții.
Uneori se spune că acest fir le este dat Ursitoarelor de către Dumnezeu, iar acestea trebuie să îl pună pe pământ, așezând pe el toate întâmplările pe care le va avea omul de-a lungul vieții, de la care acesta nu se va putea abătea cu nici un chip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu